Sala. Episodul 1

By: M. O.

Am gasit un rucsac vechi, un pic rupt, am indesat in el niste adidasi, o pereche de pantaloni de trening si un maieu si am plecat la singura sala pe care o stiam, probabil cea mai veche din Cluj.

Nu prea erau aparate acolo, doar o sanie pentru geno, cumva improvizata, si doua utilaje cu destinatie incerta. Avea sa aflu ca ambele sunt pentru antrenarea gambelor. Pentru burta, nimic. O banca, niste spaliere, n-aveam decat sa fac abdomene pana crap! Peste vreo doua luni aveau sa apara si alte aparate, cabluri pentru piept si un alt aparat pentru pectorali, dar si o presa pentru picioare.

In schimb erau acolo o gramada de haltere si gantere, pe care niste baieti imensi le chinuiau intens la banca pentru impins si la stativul pentru genuflexiuni. Mai erau vreo doi care faceau tractiuni, cu discuri agitate la bracinari. Tare! Tare de tot. Simteam cum imi creste entuziasmul, dar nu stiam de unde s-o apuc.

M-am inghesuit la banca pentru pectorali, alaturi de alti patru insi. Primul facea serii cu trei discuri de 15 kilograme pe fiecare parte a barii. 110 kilograme. Al doilea mai punea 40 de kilograme, al treilea se chinuia tot cu atat, dar facea mai putine repetari. Iar ultimul, monstrul, plusa pana la 160! Ma priveau un pic peste umar, dar n-au zis nimic. Mi-am zis ca ala slab, care facea serii cu 110 kilograme, e cam de calibrul meu si am intrat increzator sub bara. Am ridicat-o din stativ cu un effort imens si, pana sa-mi dau seama, am scapat-o pe piept. Ochii imi ieseau din orbite, am vrut sa tip, dar nu mai aveam aer. Langa, malacii radeau incetisor, intr-un cor perfect: “Haaa, haaa, haaa”. A venit unul si a ridicat cu usurinta bara, asezand-o in stativ. Apoi m-au parasite acolo, adunadu-se langa o banc ape care aveau insirate sticle pline cu un lichid albi. Nu era lapte, cu un concentrate proteic. “Puiule, tai-o de aici. Asteapta sa terminam noi”, mi-a spus dupa o vreme malacul ce ma ajutase. L-am privit, usor umilit, dar dandu-I, totusi, dreptate. Era imens. Umeri lati, bicepsi atat de mari ca trebuise sa-si rupa tricoul pentru a le face loc, spate ca de cal. Picioarele pareau ceva mai subtirele, dar venele umflate de pe gambe tradau o forta colosala.

Zambea. Nu era agresiv. Mie, in schimb, imi venea sa-I ard un disc de 20 peste cap. Cred ca s-ar fi scarpinat plictisit inainte sa ma zdrobeasca din doua palme.

“Si atunci am urcat in autobuz”, isi continua malacul povestea, intorcindu-mi spatele si adresindu-se celorlalti, asezati in cerc, de jur imprejur. Avea vreo 10 spectatori.

Era controlor de bilete. Unul ras in cap, cu fata plina de taieturi cicatrizate. Dumnezeu stie pe unde le-o fi capatat!

“Erau doi in spate, care faceau pe smecherii. M-am dus direct la ei. Scoateti biletele, le-am zis. M-au luat la misto, cica sa ma car de acolo ca-mi iau gatul. Unul avea o brisca. M-am uitat la ei si le-am zis: bai, baieti, scoateti biletele sa va ia dracu, iar ala cu brisca a sarit pe mine. L-am dat cu capul de bara de vreo doua ori, apoi am pus man ape celalalt. Ce i-am dat! Soferul a oprit si a deschis usa. I-am aruncat afara, ca pe saci. Cand sa cobor, o baba mi-a dat una peste fata cu geanta de-am vazut stele verzi. Apoi s-a pus sa strige: Saaariiiiti, criminalul!! Ii omoara pe baieti!”.

Se opri, sa rada mai bine, dupa care continua: “Adica, vezi Doamne, eu eram criminalul si aia cu brisca, baietii cinstiti. Am chemat jandarmii si i-au umflat. Daca-l mai vad pe ala cu brisca, ii rup capul”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: