Sportul in stare de betie (II)

by: M. O.

Un prim erou al sportului modern creat de halucinogene este britanicul Thomas Hicks (foto). In 1904, la St. Luis, Hicks a castigat aurul olimpic in proba de maraton, dupa o cursa bizara, in care a apelat la brandy amestecat cu sulfat de stricnina pentru a trece linia!
Timpul sau a fost unul modest: 3h28’53”, pe distata de 40 de kilometric, validate pentru acea cursa. Insa proba s-a desfasurat in conditii extrem de grele. Masinile si trasurile de insotire ridicau un praf gros, irespirabil, pe traseul care, in cea mai mare parte, nu era decat un drum de tara. In plus, terenul era deluros, cu urcusuri uneori abrupte, iar temperatura depasea 30 de grade Celsius.
Un alt competitor, Fred Lorz, a profitat pur si simplu de norii de praf si, dupa aproximativ 15 kilometri, a urcat intr-un vehicul de insotire. A coborat cu vreo 8 kilometri inainte de linia de sosire si a trecut-o primul, la mare distanta de Hicks, care, la kilometrul 35, se sufoca, lasand impresia ca se va prabusi inainte de-ai incheia cursa.
La un moment dat, Hicks s-a oprit. „Mi-e foarte rau”, le-a spus asistentilor sai atletul, care, pana atunci, consumase cateva doze de brandy amestecat cu sulfat de stricnina si albusuri de ou. O noua portie l-a pus din nou pe picioare, iar Hicks a trecut linia de sosire. S-a crezut castigator, dar, uluit, l-a vazut pe Lorz fotografiindu-se, ca invingator, cu Alice Roosevelt, fiica presedintelui american din acea vreme, Teddy Roosevelt. Ulterior, Lorz a fost descalificat dupa ce a marturisit singur ca trisase, iar Hicks si-a primit titlul, pe care, in pofida stimulentelor consumate, era convins ca-l merita.
Ca o curiozitate: in aceeasi cursa, pe locul 4 a sosit cubanezul Felix Carvajal, un postas care a facut din participarea sa la maraton o experienta agreabila. Pe traseu s-a oprit de cateva ori sa se odihneasca si, la un moment dat, pentru a lua masa. A mancat fara sa se grabeasca, dar, din pricina unor fructe mai putin proaspete, a fost afectat de diaree si popasurile urmatoare le-a facut in camp, pentru a-si usura stomacul.

Hicks nu a fost niciodata sanctionat si a fost mereu considerat un erou. Dar, chiar mai celebru decat Thomas Hicks a devenit, 16 ani mai tarziu Charles Paddock, un ofiter american, locotenent de artilerie in Primul Razboi Mondial, deja castigator la Jocurile Aliatilor tn 1919, cand s-a impus in probele de 100 si 200 de metri.
A facut-o si la Olimpiada de la Anvers (Belgia), la 100 de metri si la 4X100 de metri, folosind si el un stimulent special: lichiorul de cirese. Inainte de fiecare cursa, Paddock, isi turna cateva paharele, chiar la sfatul antrenorului sau. Americanul a ramas in istoria atletismului si pentru stilul ciudat in care finaliza cursele, printr-un salt lung pe ultimii metri. Pasionat de aeronautica, Paddock era convins ca, in aer, cistiga viteza.

Ca o coincidenta trista, atletul a murit in 1943 dupa ce s-a prabusit cu avionul in Alaska.
Medaliatul cu argint la 100 de metri, adica omul care a venit imediat dupa Paddock la Anvers, era un alt mare amator de lichior, Morris Kirksey. Colegi de echipa, Paddock Kirksey au ciocnit cate un paharel in vestiar si inaintea stafetei de 4X100 de metri, din care amandoi au facut parte, cursa castigata, de altfel, de americani.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: