Archive for ‘alimentatie’

Decembrie 8, 2010

Arnold Schwarzenegger. O viata ce eclipseaza „Terminator” (III). Alimentatia si odihna

by: M.O.
Inainte de a vedea restul programului clasic al lui Arnold, sa ne oprim putin la teoria sa alimentara, construita pentru un castig rapid de masa musculara. Fireste, aceasta e pusa in relatie cu odihna, extrem de importanta, in opinia lui Arnold, pentru orice culturist ce doreste sa aiba rezultate.
Asadar, ce spune Arnold?
1. Mancati de 5 sau de 6 ori pe zi. Echilibrat, insa, si in cantitati moderate.
2. Obisnuiti-va sa consumati carbohidrati la o ora dupa antrenament.
3. Odihniti-va trei zile pe saptamana.
4. Dormiti cel putin 8 ore pe noapte.
5. Aveti grija sa consumati intre 30 si 50 de grame de proteine la fiecare masa.
6. Nu evita grasimile nesaturate. Acestea ridica nivelul hormonal.
7. Consumati intre 60 si 100 de grame de carbohidrati pe zi.
8. Nu mancati mai mult de trei oua pe zi.
9. Evitati zaharul! Contine doar calorii goale. Alegeti fructele si legumele, folositi suplimentele pentru a obtine cantitatea necesara de proteine.
Cam asta e teoria lui Arnold. In general, sfaturile sale sunt de bun simt. Alegerea, insa, e a fiecaruia.

Anunțuri
Decembrie 7, 2010

Cum am slabit (peste) 20 de kilograme. Partea a II-a

by: D.B.

Cat de radical va trebui sa va schimbati viata?
Ei bine, cat mai putin cu putinta, in special in prima parte! Suna ciudat? Poate, insa o schimbare radicala implica un stres pe masura, iar acesta nu poate fi decat unul negativ. Cei mai multi renunta in prima parte a programului de slabire.
Asadar, sa incepem cu alimentatia.
1. Nu va infometati!
In ce ma priveste, am adoptat urmatorul program de alimentatie:
Dimineata – de regula mananc cereale cu lapte. Combin insa musli cu alte doua tipuri de cereale, atat pentru gust, cat si pentru consistenta. Castigul energetic e insemnat, fapt extrem de important pentru prima parte a zilei.
Gustarea – la ora 11:00 – este formata din doua fructe, fie doua mere, fie doua portocale. Uneori aleg un grapefruit, excelent „devorator” al grasimilor din sange.
La pranz – ora 14:15 – mananc o ciorba sau o supa, iar la felul doi o friptura cu garnitura de legume. Uneori schimb cu branza si rosii, in special in sezon.
A doua gustare – ora 16:00 – e formata doar dintr-o cafea, cu zahar insa.
Seara – indiferent de ora – mananc orice, dar am grija sa nu-mi umflu stomacul. Nu am tinut cont niciodata de recomandarea „sa nu mananci seara dupa ora 18:00”. O consider insuficient documentata, iar in cazul meu faptul ca am mancat bine inclusiv la ora 1:00 noaptea nu a adaugat kilograme!
Pare o dieta de ingrasare, nu-i asa? Poate, insa nu depaseste 2.200 de calorii pe zi. Iar aceste calorii, puse in balanta cu consumul energetic, despre care urmeaza sa vorbesc la partea legata de miscare, sunt realmente foarte putine.

2. Nu va stresati daca ati pierdut o masa!

Programul alimentar trebuie sa tina cont de regula de baza, si anume ca noul stil de viata nu trebuie sa fie unul aducator de stres. Daca ati pierdut o masa, nu va impacientati. Mancati normal la urmatoarea, fara sa incercati sa recuperati!

Pe de alta parte, daca mai ajungeti la o pizza sau la un restaurant cu preparate traditionale, nu le refuzati! Doar nu mancati zilnic astfel de lucruri. Atata timp cat dieta de mai sus e prioritara, cate o scapare se mai permite.

Au fost zile in care mi-am comandat special pizza, altele in care am mancat un kilogram da paine la o masa. Cu unt! Si asta pentru ca, de obicei, nu o fac, incercand sa ma tin de regula mea numarul 1: 70 la suta vegetale, 30 la suta produse animale (cat mai ra mezeluri). Paine mananc rar – desi eram un cosumator vorace de paine -, iar unt cam o data pe saptamana.

Va urma

Decembrie 6, 2010

Cum am slabit (peste) 20 de kilograme. Partea I

by: D.B.
Dupa multa teorie pe imoove.wordpress.com a venit timpul sa vorbim, la concret, despre cum se pot „da jos” 20 de kilograme. Exemplul pe care am sa vi-l ofer este cel personal, experimentat, ca sa spun asa, pe propria mea piele.
Consider ca programul e viabil atat pentru doamne, cat si pentru domni, pentru ca e vorba despre principii general viabile.
Asadar: eu, 38 de ani, 104 kilograme la 1,86 cm. Asta cu un an si jumatate in urma. Zilele acestea am atins pragul de 81 de kilograme, insa am de gand sa-mi „fixez” greutatea la 84.

1. Ce am facut?
Principiile fixate dupa o serie de esecuri au fost urmatoarele:
a. Alimentatia. Nu am urmat o dieta stricta. Practic, am renuntat doar la mezeluri si la cascaval, insa nu de tot. Am taiat de pe lista crenvustii, salamurile si carnatii din comert. Am continuat sa mananc sunca, insa in cantitati mai degraba reduse. Pentru ca e plin de grasimi „rele”, cascavalul l-am taiat aproape complet de pe lista. Fireste, am renuntat la mititei si la gratarele abundente.
Slanina a ramas! La fel si carnea slaba de porc. Insa am avut grija sa aleg verdeturile in detrimentul carnurilor, ultimele pastrand o pondere de cel mult 30 la suta. Proteinele le-am luat din branzeturile slabe si din telemea, dar si din vegetalele oarecum bogat-proteice, precum soia, fasolea, lintea. Ciorbele au primit un rol important, astamparand foamea fara un aport caloric prea ridicat.
Voi reveni cu o dieta care, se va vedea, nu e deloc complicata, nu implica nici un fel de chin, ci doar obisnuinta.
b. Regimul de sport. Ei bine, am cautat sa fac miscare zilnic. Nu am ajuns in supraantrenament, cum avertizeaza teoriile clasice. Am lucrat cu gantere si haltere, dar am introdus in program si o componenta aerobica, fie ca a fost vorba de plimbari alerte, de inot sau de kettlebells.
E loc de multe explicatii aici, asa ca am sa revin in postarile ulterioare.

2. Cum e cu timpul?
Prima scuza a fiecaruia dintre noi cand e vorba sa incepem un program de slabire e lipsa de timp. Sincer sa fiu, si mie mi-ar placea ca ziua sa aiba 48 de ore, nu 24.
In ce ma priveste, situatia e urmatoarea: job de 8-10, uneori 12 ore pe zi, cu destule deplasari in tara, la care se adauga doi copii, unul scolar, altul la un an. M-am implicat mult, legat de copii. Pot sa ma angajez lejer bona, asta ca sa fac o glumita.
O.K. Ce vreau sa spun cu astea? Ca daca eu am avut timp, oricine poate sa-l gaseasca. La sport ma refer aici, pentru ca dieta nu tine prea mult de timp, ci, mai degraba, de bunul simt.
La inceput lucram cu ganterele si cu haleterele de la 5:30 dimineata. Asadar, ma trezeam, indiferent de ora de culcare, in jurul orei 5:00. Beam o cafea si incepeam. Programul imi era creionat pentru 40 de minute. Am mers asa trei luni, dupa care am gasit un interval ceva mai tarziu. Trebuie sa precizez ca, desi in urma cu vreo 10 ani am incercat sa merg la sala, de data aceasta am lucrat in special acasa. O accidentare la cot m-a obligat sa merg la bazin vreme de doua luni. Bazinul in sine, insa, nu e o cale scurta spre slabire. S-a mai scris despre asta aici, pe blog.

Voi reveni, pe rand, cu dieta si cu programul de antrenament.

Noiembrie 19, 2010

Dietele, o nebunie completa!

by: Arlene

Ce auziti mereu cand vi se vorbeste despre alimentatie? „Mancati fructe si legume, evitati dulciurile, in special pe cele rafinate, iar legat de carne, alegeti-o pe cea slaba, gatita la gratar”. Acesta e sfatul dietologilor, repetat cu ostinatie.

Ei bine, un profesor docent de nutritie al Universitatii din Kansas (SUA) s-a decis sa arunce toate teoriile la gunoi si sa experimenteze tocmai o dieta bazata pe dulciuri, biscuiti, grasimi „rele”, cartofi prajiti si sucuri carbogazoase! Se numeste Mark Haub si e considerat o somitate in SUA.

Experimentul a durat 10 saptamani, in care Haub n-a consumat deloc hrana conventionala, considerata sanatoasa. Dupa ceast interval, supraponderalul Haub a urcat pe cantar, iar rezultatul a fost spectaculos: a pierdut 12 kilograme, fapt care l-a adus din postura amintita, de supraponderal, in cea de normoponderal!

„Acest experiment dovedeste ca nu e important ce mancam, ci cat mancam! Daca avem grija la calorii, nu ne vom ingrasa”, a spus, in loc de orice concluzie savanta, profesorul Haub.

Octombrie 18, 2010

Sportul in stare de betie (IV). Cat alcool are voie sa consume un sportiv?

by: M. O.

Studiile medicale au aratat ca, desi exista si unele efecte benefice, alcoolul este in general toxic pentru sportivi. „Suta” de coniac aduce un aport de 124 kilocalorii, in vreme ce 330 de mililitri de bere, pe langa cele 146 kilocalorii, contin 13 grame de carbohidrati si urme de vitamina B. Un consum moderat de alcool (330 ml de bere sau 150 ml de vin sau 50 ml de tarie pe zi) are efecte benefice asupra sistemului cardiovascular.
La nivelul functiilor cerebrale, alcoolul actioneaza in doua etape. Prima faza duce la o stare de relaxare, chiar de dezinhibare. A doua, „faza rea”, se caracterizeaza prin nervozitate, agresivitate in multe cazuri, si lipsa de concentare.
Este emblematic cazul lui Lucien Gaudin (1886 – 1934, foto jfgajewski.free.fr), cel mai bun scrimer francez din prima parte a secolului trecut. Castigator al 4 medalii olimpice de aur, ultima in 1928, la 42 de ani!, de doua ori campion mondial si o data campion European, Gaudin era un alcoolic cu mari probleme de comportament. In 1928, la Olimpiada de la Amsterdam, francezul si-a atacat violent adversarul, iar meciul a fost intrerupt. Misterul s-a risipit dupa ce in vestiar s-a gasit o sticla de coniac goala. Gaudin exagerase cu „intaritoarele”. S-a retras in 1929, iar in 1934, pe fondul unei depresii severe, s-a sinucis.
Pentru cei care fac ocazional sport, alcoolul este recomandat, insa in cantitati moderate: un pahar sau doua de vin, o bere, 50 ml de tarie pe zi.
„Imbinarea activitatii fizice cu consumul ponderat de alcool este importanta, atat in scaderea riscului unei afectiuni cardiace, cat si in prelungirea sperantei de viata”, sustine prof. Morton Gronbaek de la Institutul Na]ional de Sanatate din Copenhaga, Danemarca. Studiul efectuat de echipa profesorului danez s-a intins pe doua decenii, iar rezultatele au fost publicate la inceputul anului 2008.
In cantitati mari, alcoolul afecteaza grav performanta intelectuala, dar si pe cea fizica. Scade capacitatea de coordonare, echilibrul si viteza de reactie. Se reduc rezistenta generala a organismului si forta musculara. Pe termen lung poate aparea dependenta, care compromite definitiv performanta sportiva.

Octombrie 17, 2010

Carnea de cal nu are colesterol

by: Dr. Ox

Intrebare ciudata pe blog: carnea de cal are colesterol? Ei bine, nu are! Este unul dintre cele mai sanatoase alimente. Saraca in grasimi (2,55 la suta), are un procent important de proteine (21,5 la suta) si pana la doua procente de glicogen.
Nu lipsesc vitaminele, in special cele din complexul B, nici fierul (4.5 mg/100 g), fiind, asadar, recomandabila persoanelor ce sufera de anemie.
Continutul de colesterol e ZERO. Daca nu ar exista un mare blocaj cultural, carnea de cal ar fi pretuita si in acest colt de Europa ca unul dintre cele mai pretioase alimente. Nu-i nimic! Vom continua sa mancam carne de porc!

Octombrie 15, 2010

Si vinul ingrasa?

by: Dr. Ox

Raspunsul la intrebare e unul singur: depinde cat bei. Un pahar cu vin, adica 250 de grame, aduce un aport de 98 – 105 calorii.
Doua pahare inseamna 200 de calorii, cat o ciocolata!

Dar, daca e sa comparam, un baton de Mars contine 265 de calorii, doua cupe de inghetata, 280 de calorii, iar o punga cu cipsuri, 560 – 580 de calorii! Pe langa ultimele, si maioneza e slaba: doua linguri contin 220 de calorii.

Un pahar cu vin e oricand sanatos. Doua, nu strica. De la trei in sus, discursul, ca si datele problemei, se schimba.

Octombrie 13, 2010

Riscurile unei scaderi prea rapide in greutate

by: Dr. Ox

E bine sa stiti ca o slabire prea accentuata supune organismul unui stres extrem, similar cu cel provocat de o imbolnavire grava.
Astfel, riscurile ce apar, relativ rapid, in cazul unei scaderi prea rapide in greutate sunt, in esenta, urmatoarele:
1. Malnutritie. Se instaureaza in cateva saptamani. E provocata, de regula in aceste cazuri, de consumul prea mic de proteine.
2. Deshidratarea. E usor de contracarat, prin consumul de apa, cel putin 2 litri pe zi.
3. Dezechlibru electrolitic.
4. Calculi biliari.
5. Oboseala.
6. Iritabilitate.
7. Ameteala.
8. Constipatie.
9. Probleme menstruale, in cazul femeilor.
10. Caderea parului.
11. Pierdere de masa musculara
Aveti grija, asadar. Slabirea in etape, cu o perioada de stagnare/echilibrare, este cea mai buna solutie. Slabiti 4 kg, opriti-va o luna, o luna si jumatate. Mai slabiti 4, ramaneti aici doua luni. Faceti totul cu cap sau s-ar putea sa va caiti!

Octombrie 12, 2010

Sportul in stare de betie (III)

by: D.B.

Au fost naivi cei care i-au administrat sulfat de stricnina lui Hicks? Nici vorba. Produsul se vinde si azi in farmacii avand urmatoarele indicatii: hipotensiune, tendinta de colaps vascular, alcoolism cronic, paralizie postdifterica, poliomielita, incontenenta urinara, astenii nervoase. E limpede ca, in cazul atletului, s-a urmarit incetinirea deshidratarii si pastrarea „in forja” a sistemelor circulator si muscular. Dar si anularea eventualelor efecte adverse ale alcoolului.
Sulfatul de stricnina fusese indelung folosit pe cai, de catre vizitiii postalioanelor din secolul al XIX-lea. Animalele alergau mai bine sI aveau o rezistenta mai buna. Insa rar ajungeau la batranete.
Avand actiune asupra celulei nervoase, atat din cortex, din maduva, cat si din sistemul periferic, stricnina induce o actiune tonica asupra musculaturii vaselor si a musculaturii in general. Prezenta alcoolului in combinatie e banala.

In cursele de ciclism din prima parte a secolului trecut, sportivii consumau frecvent coniac, sampanie si bere. Se miza pe faptul ca euforia indusa de alcool, ca si amfetaminele dupa al doilea razboi mondial, estompeaza durerea. Credinta era atat de adanc inradacinata in epoca incat, la cursele de anduranta, de tip maraton, portia ajungea la: o sticla de coniac, o jumatate de litru de sampanie si un litru si jumatate de bere! Fireste, refacerea era extrem de dificila.

Octombrie 10, 2010

Sportul in stare de betie (II)

by: M. O.

Un prim erou al sportului modern creat de halucinogene este britanicul Thomas Hicks (foto). In 1904, la St. Luis, Hicks a castigat aurul olimpic in proba de maraton, dupa o cursa bizara, in care a apelat la brandy amestecat cu sulfat de stricnina pentru a trece linia!
Timpul sau a fost unul modest: 3h28’53”, pe distata de 40 de kilometric, validate pentru acea cursa. Insa proba s-a desfasurat in conditii extrem de grele. Masinile si trasurile de insotire ridicau un praf gros, irespirabil, pe traseul care, in cea mai mare parte, nu era decat un drum de tara. In plus, terenul era deluros, cu urcusuri uneori abrupte, iar temperatura depasea 30 de grade Celsius.
Un alt competitor, Fred Lorz, a profitat pur si simplu de norii de praf si, dupa aproximativ 15 kilometri, a urcat intr-un vehicul de insotire. A coborat cu vreo 8 kilometri inainte de linia de sosire si a trecut-o primul, la mare distanta de Hicks, care, la kilometrul 35, se sufoca, lasand impresia ca se va prabusi inainte de-ai incheia cursa.
La un moment dat, Hicks s-a oprit. „Mi-e foarte rau”, le-a spus asistentilor sai atletul, care, pana atunci, consumase cateva doze de brandy amestecat cu sulfat de stricnina si albusuri de ou. O noua portie l-a pus din nou pe picioare, iar Hicks a trecut linia de sosire. S-a crezut castigator, dar, uluit, l-a vazut pe Lorz fotografiindu-se, ca invingator, cu Alice Roosevelt, fiica presedintelui american din acea vreme, Teddy Roosevelt. Ulterior, Lorz a fost descalificat dupa ce a marturisit singur ca trisase, iar Hicks si-a primit titlul, pe care, in pofida stimulentelor consumate, era convins ca-l merita.
Ca o curiozitate: in aceeasi cursa, pe locul 4 a sosit cubanezul Felix Carvajal, un postas care a facut din participarea sa la maraton o experienta agreabila. Pe traseu s-a oprit de cateva ori sa se odihneasca si, la un moment dat, pentru a lua masa. A mancat fara sa se grabeasca, dar, din pricina unor fructe mai putin proaspete, a fost afectat de diaree si popasurile urmatoare le-a facut in camp, pentru a-si usura stomacul.

Hicks nu a fost niciodata sanctionat si a fost mereu considerat un erou. Dar, chiar mai celebru decat Thomas Hicks a devenit, 16 ani mai tarziu Charles Paddock, un ofiter american, locotenent de artilerie in Primul Razboi Mondial, deja castigator la Jocurile Aliatilor tn 1919, cand s-a impus in probele de 100 si 200 de metri.
A facut-o si la Olimpiada de la Anvers (Belgia), la 100 de metri si la 4X100 de metri, folosind si el un stimulent special: lichiorul de cirese. Inainte de fiecare cursa, Paddock, isi turna cateva paharele, chiar la sfatul antrenorului sau. Americanul a ramas in istoria atletismului si pentru stilul ciudat in care finaliza cursele, printr-un salt lung pe ultimii metri. Pasionat de aeronautica, Paddock era convins ca, in aer, cistiga viteza.

Ca o coincidenta trista, atletul a murit in 1943 dupa ce s-a prabusit cu avionul in Alaska.
Medaliatul cu argint la 100 de metri, adica omul care a venit imediat dupa Paddock la Anvers, era un alt mare amator de lichior, Morris Kirksey. Colegi de echipa, Paddock Kirksey au ciocnit cate un paharel in vestiar si inaintea stafetei de 4X100 de metri, din care amandoi au facut parte, cursa castigata, de altfel, de americani.