Archive for ‘culturism’

Noiembrie 18, 2014

Domi, Omul de Fier: „Munca, singurul secret”

un-clujean-de-63-de-ani-vrea-sa-bata-recordul-mondial-la-genoflexiuni1370255096de A.B.

Are 64 de ani. De 1 an se vorbeste intens despre Domokos Balogh (Delta Power), clujeanul care a efectuat 110 genuflexiuni cu 100 de kilograme. Pe multi i-a socat varsta lui Domi. Pe cei mai multi, insa, performanta acestuia.

E un barbat de statura medie, care nu depaseste 80 de kilograme. Agil, degaja forta la fiecare miscare. Nu e un bun orator, dar are o privire vie, adesea ironica..

Ne stim de 25 de ani. A mai incaruntit, dar nu s-a schimbat prea mult. Campion la powerlifting, te lasa cu gura cascata atunci cand incarca bara pentru genuflexiuni sau pentru impins. Iar la indreptari aveai impresia ca bara, indoita ca o undita pescareasca, insa la doua capete, va ceda.

Ultimul nostru dialog a decurs cam asa:

– Te-ai antrenat special pentru cele 110 de genuflexiuni care au uimit Romania?

– Nu. Inainte faceam serii cu greutati mari, acum incerc sa-mi protejez incheieturile. Lucrez cu greutati mai mici (zambeste).

– 100 de kilograme nu e putin.

– Fata de 200 este.

– Corect. Ai o varsta la care multi se gandesc la pensie. Cum o simti?

– Nicicum, Ma simt mai bine decat multi altii la 40 de ani.

– Cum reusesti?

– Antrenament. Constant si intens. Aici e tot secretul. Nu exista altul. Si, fireste, mancarea. Am grija ce mananc, am grija sa dorm suficient, pentru refacere, sa ma hidratez corespunzator. Prefer carnea slaba si verdeturile, fructele. Nu fac excese de niciun fel. E ritmul meu de ani de zile.

Domi nu dezvaluie secrete. Stie ca munca, alimentatia si odihna fac totul. Concepte de scoala veche. Sau poate ca nu.

Trebuie spus ca Domi nu e singurul veteran care starneste admiratie. Ion Marin si Vasile Serban sunt doar doua exemple. Dar mai sunt si altii. Despre care urmeaza sa vorbim.

Foto: Domi in sala pe care o conduce de decenii, langa Univers T din cartierul clujean Gheorgheni.

foto: citynews.ro

August 31, 2011

Pana la ce varsta se poate creste in masa musculara?

Cercetari recente indica faptul ca varsta de 40 de ani e un soi de bariera. Poti sa cresti in masa musculara pana in jurul acestei varste, dupa care organismul isi cere propriul bir. Oricat ai trage de fiare, nu mai poti sa urci. Asta daca inainte ai fost un culturism constiincios, care si-a testat mereu limitele.

Exista competitii de veterani, inclusiv in Romania. Pe unii dintre ei, si pot sa spun ca sunt printre cei buni, ii cunosc. Imi povestesc invariabil despre „bratul de 54 din tinerete” sau despre seriile cu 210 la piept facute, fireste, tot in tinerete. Nu stiu cat de exacte sunt aceste studii. Cert e ca, la fel ca si in viata, se poate urca pana la un punct. Apoi, invariabil, vine caderea. Totusi, vestea nu e atat de negativa pe cat pare. Nu veti arata ca niste dinozauri la 70 de ani, dar puteti arata ca niste oameni sanatosi, cu o musculatura suficient de bine lucrata ca sa pareti un „tinerel” de 55. Si mai e ceva. Niciun culturist nu va avea nevoie de scaune cu rotile din pricina unor afectiuni locomotorii. Si nici probleme serioase la „mansarda”. Poate doar in cazul in care acestea sunt mosteniri genetice.

Am postat la un moment dat un film despre un barbat de 50 de ani, gras si deformat, care s-a apucat de culturism. In scurt timp si-a schimbat radical corpul. Probabil nu se mai poate creste in masa musculara de la o varsta, dar e sigur acest sport nu-si pierde eficienta niciodata.

August 8, 2011

Arnold: „Am lesinat in sala. Am vomitat dupa cate o serie. Ma asteptam sa mor in sala”

A ramas un guru al culturismului, chiar daca a iesit de ceva vreme din fenomen. Arnold a pus cap la cap teorii, a creat un sistem, iar acesta si-a dovedit functionalitatea. Stejarul austriac a castigat tot ce se putea, concurand in conditii egale cu ceilalti. Daca Arnold s-a dopat sau nu, nici nu conteaza. Ceilalti au facut-o?

Sistemul lui Arnold Schwarzenegger a avut la baza cateva adevaruri simple:

1.”Munceste pana nu mai poti, iesi din sala atunci cand simti ca abia te mai tarasti”

2. „Executa fiecare serie pana la epuizare. Ultimele repetari fac diferenta dintre un campion si un culturist de duzina. Am lesinat in sala. Am vomitat dupa cate o serie dura. Ma si asteptam sa mor in sala”

3.”Nu te lasa distras de nimic atunci cand esti in sala. Ma pregateam pentru un concurs cand a murit tata. Nu am mers la inmormantare, nu mai aveam cum sa-l ajut. M-am concentrat pe ceea ce aveam de facut. Asa am procedat toata viata: mi-am fixat tinta si am atins-o”.

Arnold se antrena si cate 7 ore pe zi. Nu spun ca e bine. Dar nici ca e gresit. A fost cel mai mare campion din istoria culturismului, iar aceasta e in sine o concluzie.

August 6, 2011

3.300 de repetari intr-o singura sesiune

de D.B.

Continuu experimentul: gantera mica, de abia 4 kilograme, numar mare de repetari, dar nu ca si in culturism, ci in stilul kettlebells, folosing gantera pe post de gyria. E un program mai degraba aerobic, care ma face, dupa o ora si 10 minute, cat dureaza o sesiune, sa ma simt stors de energie. La 39 de ani, parca e mai important sa simt explozia de adrenalina decat sa fortez o crestere in masa mai mult decat problematica sau o definire musculara ce devine tot mai dificil de obtinut.

Balansarile spre inainte detin ponderea cea mai importanta. Am ajuns la peste 1700 de repetari in acest stil. Restul miscarilor, pana la un numar de minimum 3.000, se bazeaza pe alte cel putin 8 exercitii. Am mai vorbit despre ele.

Principalul rezultat, dupa ce am reusit sa slabesc peste 20 de kilograme acasa, fara sala asadar, pe baza unui program propriu, a fost cresterea conditiei fizice. Am ajuns la 40 de bazine de 50 de metri, deci 2.000 de metri, in acelasi interval de 1 ora si 10 minute. Iar o ora de baschet nu-mi mai provoaca blocaj respiratoriu. Scopurile mele au fost atinse.

Mai 14, 2011

Cateva concluzii dupa ce am slabit 24 de kilograme

de: D. B.

104 kilograme, greutate initiala, 80,2 kilograme acum. Acesta e bilantul, rezultatele fiind bazate aproape exclusiv pe sport. Reperele au fost intensitate maxima, pe trei cicluri glicemice (aproximativ 90 de minute) intr-o sesiune de pregatire.
Alimentatia s-a bazat pe fructe, legume, carne – slaba in principal, dar nu am facut multe nazuri -, proportia pe care am incercat s-o respect fiind 70 la suta vegetale, 30 la suta produse de origine animala. Includ, fireste, intre ultimele, ouale, laptele, branzeturile.
Durata: 20 de luni, in conditiile in care am stabilizat deja greutatea.
Asadar, beneficiile, schematic, au fost urmatoarele:
1. Tensiunea arteriala a coborat de la 160/110 la 113/ 67 – 120/ 70.
2. Pulsul s-a stabilizat undeva la 52-56 de batai, de la 85.
3. Nu am mai resimtit ameteala la ridicarea brusca de pe scaun.
4. Usurinta mare in miscari.
5. Reusesc sa alerg lejer 5.000 de metri, desi nu ma pregatesc deloc in acest sens.
6. Aspectul fizic s-a imbunatatit mult.
Programul a fost axat, in ultima perioada, pe ”kettlebells”. Pun intre ghilimele pentru ca, in locul bilelor cu maner am utilizat gantere reglabile. Miscarile sint insa cele de la kettlebells.
Am mizat pe un numar mare de repetari. Si nu am gresit. Definirea si rezistenta musculara au crescut exponential. Am ajuns la 2.700 de repetari pentru unele sesiuni de antrenament, implicand toate grupele musculare.

Varsta: 39 de ani, barbat.

Martie 20, 2011

Regula celor 1.000 de repetari. Ep. 2

Intre timp, am ajuns la 2.200 de repetari. Recomand, dar numai pentru cei care incearca sa scape de ceva kilograme. Pentru ca acest tip de antrenament „stoarce”, scuzati termenul, efectiv, grasimile.
Lucrez, in general, cu greutati mici. Surpriza a fost, pe langa castigul la capitolul conditie fizica, ca am inregistrat progrese si la forta! Singura explicatie pe care o gasesc e faptul ca am reusit sa implic fibre musculare mai putin lucrate pana acum.
Pe de alta parte, cu acest program epuizant, am senzatia ca pot manca orice si oricat. Nu tin cont de ora la care iau masa si, totusi, nu castig in greutate. De la 104 kilograme in urma cu 18 luni, am ajuns la 81. Tinta e 80. Si cred c-am s-o ating curand.

Februarie 20, 2011

Arnod vs. Menzer. Tragedia unui invins (II)

by: M.O

Azi, Menzer (foto) ar fi un idol la fel de mare, poate, ca si insusi Arnold. Scurt si intens, asa merg lucrurile acum, nu mai e timp pentru maratoanele lui Arnold. O sansa ar fi avut si in urma cu trei decenii, dar i-a lipsit carisma. N-a stiut sa se faca popular, nu a fost, in cele din urma, un bun agent de marketing! Arnold era acolo, la vedere, pentru oricine de pe planeta aceasta. Facea furori cu al sau „Conan”, apoi cu „Terminator”. A stiut mereu sa se promoveze pe sine, iar cand a trecut pe terenul politicii a putut sa se impuna.
Menzer, nu! A ramas tributar unui stil de viata ce apunea, modelul intelectualului, rigid in principii pana la urma, cu radacini in beat generation. Nu putea sa dureze. Filosofia e mai buna in aula decat pe strada.

Iata programul unei zile, in perioada pre-competitionala, pe care Menzer il urma la minut, cu o rigoare iesita din comun. Este bine cunoscut acest program si a provocat uimire. Omul nu e o masins si, chiar dacs ar fi fost, chiar si masinile cedeaza. Organizat sau nu, programul e greu de dus inainte pentru ca exista bariere psihice pentru aceasta. E greu, ca fiinta umana, sa te lasi programat ca o masina de spalat sau ca un cuptor cu microunde!

Asadar: se trezea invariabil la ora 4 dimineata. Timp de doua ore citea texte filosofice. De la ora 7 se antrena cu greutati, iar de la 9:00 la 13:00 isi scria articolele.
La ora 14:00 iesea cu bicicleta la o „plimbare” de 25 – 30 de kilometri, iar de la 16:00 dormea pentru 60 – 90 de minute. Urma o alergare de 6, 7 kilometri, programata de la ora 18:00. Apoi, de la 20:00, pauza totala pana la 21:00. O ora se ocupa de probleme administrative, apoi revenea la studiu si filosofie. La ora 23:00 stingea lumina si mergea la culcare.

Arnold nu ar fi putut. De altfel, cine ar fi in stare sa urmeze, strict, zi dupa zi, un astfel de program? Austriacul stia ca 4 – 5 ore, uneori 7, le petrece in sala. Stia sa-si prepare imensele cocktail-uri de suplimente nutritive, obligatorii pentru a-i sustine maratonul cu haltere, apoi stia ca e nevoie si de relaxare. Arnold n-a fost un sfant. Dar asta l-a facut mai uman, un model mai usor de urmat.
Va urma

Februarie 9, 2011

Transformare incredibila la 51 de ani

Imaginile, cum se spune, fac mai mult decat o mie de cuvinte. Cazul e real: barbat, 51 de ani, complet transformat de exercitiile cu greutati.
link-ul e aici:
http://www.torontosun.com/news/torontoandgta/2011/01/14/16894716.html#/news/torontoandgta/2011/01/14/pf-16894861.html

Ianuarie 29, 2011

Arnold vs Menzer. Tragedia unui invins (I)

by: M. O.

Cel mai mare critic al lui Arnold, si aici rivalitatile mergeau pana la o profunda antipatie reciproca, a fost Mike Menzer, promotorul unui stil de viata calculat la secunda si al antrenamentelor scurte, intense si infrecvente (Heavy Duty).
Dar ce iansa avea Menzer intr-o epoca in care Arnold era un idol? Cum putea sa convinga, sa-si faca drum cu al sau program de 90 de minute pe saptamana, aproape fara suplimente, cand Arnold clama ca munca dura, cu sesiuni de 4 ore pe zi, e singura solu]ie? A avut o sansa imensa dupa retragerea „Stejarului”, insa acesta a revenit, intr-un moment in care nu trebuia s-o faca, la in Australia, in 1980, suflandu-i lui Menzer titlul de Mister Olimpia.
Scandalul a fost urias, dar istoria nu se incurca in detalii. Arnold a fost din nou incoronat rege, iar Menzer a incasat o plama din care nu si-a revenit niciodata. A fost atat de afectat incat ani de zile dupa aceea a incercat sa convinga pe oricine si cu orice ocazie ca Arnold e un mare trisor, iar sistemul, corupt pana la maduva. „Devenise patetic, penibil in cele din urma”, au povestit apropiatii, care au sfarsit prin a-l arata cu degetul. „L-au terminat amfetaminele si ura profunda fata de Arnold”, s-a spus chiar si dupa doua decenii, cand Menzer sfarsea urat, intr-un vestiar, pe jumatate nebun. Inainte de asta a fost vazut bantuind gol pusca strazile din Los Angeles, asteptand extraterestrii!!
Va urma

Decembrie 27, 2010

Un comentariu devenit articol. „Cat trebuie sa dureze o sesiune de antrenament?”

by: Marian

Are 41 de ani, e din Buzau si ne-a trimis urmatorul comentariu. Il redam integral. Stie de vorbeste, merita sa-l cititi.

Desi sunt multe teorii, unele in favoarea antrenamentului de dimineata, altele pentru cel de dupa-amiaza sau seara, cred cu nu conteaza foarte mult cand, ci cum te pregatesti.
In acesta ecuatie, durata antrenamentului e foarte importanta. La fel si ritmul. In ce ma priveste, mi-am impartit rutina de antrenament in cicluri de cate o jumatate de ora. Asa am inceput, cu 30 de minute, intensitate maxima 80 la suta, plus 10 minute lejer. Am urcat la 60 de minute, aceeasi intensitate, 80 la suta, apoi la 90 de minute, cu 70 de minute 80 la suta intensitate.
Trecerea de la ciclul de 30 la cel de 60 s-a facut natural, pe masura ce acumulam forta si rezistenta. Nu am fortat nimic, pentru ca am vrut ca sportul sa-mi faca placere, nu sa fie un chin. E valabil si pentru trecerea la rutina de 90 de minute.
Niciodata, la nici un exercitiu, nu am fortat la maxim. Am preferat mereu pauzele scurte si un numar mare de repetari. Conformatia mea nu e una astenica, asa ca, in absenta diureticelor, nu am ajuns la o definire musculara impresionanta. Nici nu s-ar putea in numai 12 luni! Cu toate acestea, transformarea a fost fantastica.
DE cate ori pe saptamana? De doua, de trei, de cinci? Nu. Zilnic, daca se poate, cu o pauza de o zi la fiecare doua saptamani!
Nu e prea mult? Nu! Suntem facuti sa ne miscam, forma corpului nostru ne favorizeaza din acest punct de vedere. Omul s-a nascut migrator, miscandu-se dintr-o parte in alta dupa hrana, nu sedentar. Azi, in cazul programului de zilnic se vobeste despre pericolul supraantrenamntului. Oare acum 20 de veacuri omul suferea de supraantrenament? Nu cred.
Si, pana la urma, ce inseamna acest program zilnic? O ora de miscare, in ritm intens, urmata de alte 23 de sedentarism. Vi se pare mult? E imposibila refacerea, in conditiile in care dispunem de trei mese pe zi? Nici vorba. Pana acum un secol, omul era multumit daca manca zilnic. Adica o data pe zi, nu de trei!
Sigur, exista si meserii ce implica munca fizica, dar, sa recunoastem, cei care le practica sunt o minoritate. Cati oameni lucreaza in constructii? 100.000? Din care, cati fac sport? Poate 3.000, 4.000, daca e sa fiu optimist. Si, dintre acestia, cati merg pe jos la serviciu si muta saci si galeti 8 ore? Cred ca putini. In cazul lor se poate vorbi, poate, de oboseala fizica. Insa la ei, ora de sport nu ridica decat foarte putin nivelul de epuizare. Si stiti de ce? Pentru ca sunt ANTRENATI.
Corpul omenesc e facut sa reziste. Grasimea care se acumuleaza e rezultatul faptului ca organismul isi face rezerve. Asa a functionat adaptarea: mananci cand poti, cat poti, restul pui deoparte. De aceea am trecut fara sa ne dam seama de la o masa la trei mese pe zi. Pentru ca asa suntem programati: sa mancam si sa facem rezerve, in camara noastra de sub piele. Sacul plin e dizgratios, dar corpul nu stie asta. Nu indemna sa mancam atunci cand exista hrana la dispozitie.
In perioadele cu hrana putina, muschii, care, nu uitati, sunt facuti pentru miscare, isi iau energia din aceste rezerve. Sistemul muscular e un motoras care merge cu un carburant numit grasime, aici sunt pe deplin de accord cu Staley.
Putem sa programam singuri aceste “perioade cu hrana putina”. Tine de noi sa nu ne umflam stomacul! Majoritatea culturilor au impus, ritual, perioade de abstinenta. Postul, la crestini, e o perioada de purificare nu doar spirituala, ci si fizica. Mancam putin, evitam anumite alimente, iar schimbarea se simte. Cine tine postul Craciunului, de pilda, stie ca poate slabi trei, patru kilograme.

Si pentru ca tot vorbim despre acest antrenament zilnic, sa nu-I uitam pe sportivii profesionisti. Intrebati un maratonist de cate ori se pregateste pe saptamana. Va va spune ca face pauza doua zile pe an! Intrebati-I pe gimnasti. Va vor raspunde la fel. Acelasi lucru e valabil si pentru inotatori, cantori, boxeri si multi altii. Intrebatii pe fotbalisti. Pleaca in vacanta cu un program amanuntit in buzunar. Cine se respecta, urmeaza acest program.
Si atunci, e fitness-ul mai dificil decat oricare dintre aceste sporturi sau cei care le practica sunt niste supermani?
Nici una, nici alta. Si un amator, cu un program bine construit, se poate antrena zilnic. Chiar daca nu a facut sport in viata lui! Si aici nu vorbesc doar despre oamenii perfect sanatosi. Am cunoscut un barbat de 54 de ani semiparalizat care se antrena zilnic, vreme de doua ore si jumatate. Si facea asta de 10 ani. Cu ganterele legate de manini, aplecat pe o parte, fiindca cealalta nu-I permitea sa-si mentin aechilibrul. Am cunoscut un baiat de 17 ani cu piciorul stang blocat intins, in vreme ce mana drepta ii era, la fel, blocata de la cot. Dupa un an de antrenament, stiti ceva?, a reusit sa-si miste piciorul, iar bratul, de care si el era nevoit sa lege gantere, nu mai era atat de evident bolnav.
Am cunoscut un alt baiat, de 16 ani, care si-a corectat prin fitness, o boala a miocardului. Mi-a spus dupa doi ani, in care toata lumea a spus ca-si risca viata la sala: “Am cam scapat! Dar trebuie sa fac sport mereu, toata viata”.
Dar cazuri sunt nenumarate. Nu sunt miracole. Poate doar din categoria celor favorizate de sport. Suntem facuti pentru miscare, de aceea miscarea functioneaza in cazul oricarui dintre noi ca un medicament.
Ca sa inchei acest subiect: Condoleezza Rice, fostul secretar de stat in timpul administratiei Bush jr., a marturisit intr-un interviu ca se antreneaza zilnic si asta de peste 20 de ani. “Daca sunt plecata, o fac la hotel. Ma trezesc cu o ora mai devreme si imi fac exercitiile”, a spus Condoleezza care, iata, se apropie de 60 de ani.
Sigur, pericolul supraantrenamentului exista. Dar de aceea avem minte: sa o folosim. Corpul trimite semnale, ne spune cand oboseala tinde sa se cronicizeze. Depinde doar de noi sa ne dozam antrenamentele astfel incat sa evitam acest pericol.
V-o spune un om, la aproape 40 de ani, care a inceput sa se antreneze pe 1 ianuraie si a facut prima pauza la finalul lunii mai. Cand, dupa o petrecere, am fost prea mahmur sa mai pot pune mana pe haltera!
In tot acest timp, ca si astazi de altfel, am mancat normal, de toate cate putin, dar si exagerand cateodata. Am cautat sa evit mezelurile, dar nu le-am scos complet din alimentatie. Mi-am completat alimentatia cu vitamine si multiminerale, din acelea “una pe zi”, o cutie la trei luni. Atata tot.