Posts tagged ‘culturism’

Noiembrie 18, 2014

Domi, Omul de Fier: „Munca, singurul secret”

un-clujean-de-63-de-ani-vrea-sa-bata-recordul-mondial-la-genoflexiuni1370255096de A.B.

Are 64 de ani. De 1 an se vorbeste intens despre Domokos Balogh (Delta Power), clujeanul care a efectuat 110 genuflexiuni cu 100 de kilograme. Pe multi i-a socat varsta lui Domi. Pe cei mai multi, insa, performanta acestuia.

E un barbat de statura medie, care nu depaseste 80 de kilograme. Agil, degaja forta la fiecare miscare. Nu e un bun orator, dar are o privire vie, adesea ironica..

Ne stim de 25 de ani. A mai incaruntit, dar nu s-a schimbat prea mult. Campion la powerlifting, te lasa cu gura cascata atunci cand incarca bara pentru genuflexiuni sau pentru impins. Iar la indreptari aveai impresia ca bara, indoita ca o undita pescareasca, insa la doua capete, va ceda.

Ultimul nostru dialog a decurs cam asa:

– Te-ai antrenat special pentru cele 110 de genuflexiuni care au uimit Romania?

– Nu. Inainte faceam serii cu greutati mari, acum incerc sa-mi protejez incheieturile. Lucrez cu greutati mai mici (zambeste).

– 100 de kilograme nu e putin.

– Fata de 200 este.

– Corect. Ai o varsta la care multi se gandesc la pensie. Cum o simti?

– Nicicum, Ma simt mai bine decat multi altii la 40 de ani.

– Cum reusesti?

– Antrenament. Constant si intens. Aici e tot secretul. Nu exista altul. Si, fireste, mancarea. Am grija ce mananc, am grija sa dorm suficient, pentru refacere, sa ma hidratez corespunzator. Prefer carnea slaba si verdeturile, fructele. Nu fac excese de niciun fel. E ritmul meu de ani de zile.

Domi nu dezvaluie secrete. Stie ca munca, alimentatia si odihna fac totul. Concepte de scoala veche. Sau poate ca nu.

Trebuie spus ca Domi nu e singurul veteran care starneste admiratie. Ion Marin si Vasile Serban sunt doar doua exemple. Dar mai sunt si altii. Despre care urmeaza sa vorbim.

Foto: Domi in sala pe care o conduce de decenii, langa Univers T din cartierul clujean Gheorgheni.

foto: citynews.ro

Anunțuri
Februarie 20, 2011

Arnod vs. Menzer. Tragedia unui invins (II)

by: M.O

Azi, Menzer (foto) ar fi un idol la fel de mare, poate, ca si insusi Arnold. Scurt si intens, asa merg lucrurile acum, nu mai e timp pentru maratoanele lui Arnold. O sansa ar fi avut si in urma cu trei decenii, dar i-a lipsit carisma. N-a stiut sa se faca popular, nu a fost, in cele din urma, un bun agent de marketing! Arnold era acolo, la vedere, pentru oricine de pe planeta aceasta. Facea furori cu al sau „Conan”, apoi cu „Terminator”. A stiut mereu sa se promoveze pe sine, iar cand a trecut pe terenul politicii a putut sa se impuna.
Menzer, nu! A ramas tributar unui stil de viata ce apunea, modelul intelectualului, rigid in principii pana la urma, cu radacini in beat generation. Nu putea sa dureze. Filosofia e mai buna in aula decat pe strada.

Iata programul unei zile, in perioada pre-competitionala, pe care Menzer il urma la minut, cu o rigoare iesita din comun. Este bine cunoscut acest program si a provocat uimire. Omul nu e o masins si, chiar dacs ar fi fost, chiar si masinile cedeaza. Organizat sau nu, programul e greu de dus inainte pentru ca exista bariere psihice pentru aceasta. E greu, ca fiinta umana, sa te lasi programat ca o masina de spalat sau ca un cuptor cu microunde!

Asadar: se trezea invariabil la ora 4 dimineata. Timp de doua ore citea texte filosofice. De la ora 7 se antrena cu greutati, iar de la 9:00 la 13:00 isi scria articolele.
La ora 14:00 iesea cu bicicleta la o „plimbare” de 25 – 30 de kilometri, iar de la 16:00 dormea pentru 60 – 90 de minute. Urma o alergare de 6, 7 kilometri, programata de la ora 18:00. Apoi, de la 20:00, pauza totala pana la 21:00. O ora se ocupa de probleme administrative, apoi revenea la studiu si filosofie. La ora 23:00 stingea lumina si mergea la culcare.

Arnold nu ar fi putut. De altfel, cine ar fi in stare sa urmeze, strict, zi dupa zi, un astfel de program? Austriacul stia ca 4 – 5 ore, uneori 7, le petrece in sala. Stia sa-si prepare imensele cocktail-uri de suplimente nutritive, obligatorii pentru a-i sustine maratonul cu haltere, apoi stia ca e nevoie si de relaxare. Arnold n-a fost un sfant. Dar asta l-a facut mai uman, un model mai usor de urmat.
Va urma

Ianuarie 27, 2011

Kettlebells – sugestie

by: Imoove
Pentru ca s-a comentat pe marginea acestui subiect, al kettlebells, bilele din fier, imi permit sa va ofer tuturor o sugestie.
In locul bilelor cu maner, folositi cu incredere ganterele. Programul functioneaza la fel, e nevoie doar de un pic de obisnuita in manevrarea, diferita fata de ceea ce se propune in fitness is culturism, a ganterelor.
Am experimentat intens in ultimele luni acest lucru, combinand insa fitness, kettlebells si cardio. Pentru cei care vor sa mai arda ceva grasimi, rezultatele vor fi excelente.

Noiembrie 12, 2010

Vince Gironda. Programul de antrenament (II)

by: M. O.

Pentru cei care doresc sa experimenteze antrenamentul lui Vince Gironda, iata-l:

ZIUA 1
PIEPT
1. Fluturari cu ganterele 8×8
2. Impins din culcat cu haltera 8×8
3. Fluturari cu ganterele, banca inclinata 8×8
4. Flotari la paralele 8×8
BICEPS
1. Cu bara din picioare 8×8
2. Cu ganterele, alternativ 8×8
ANTEBRATE
1. Cu haltera 8×8
2. Wrist curl priza invers= 8×8

ZIUA 2
UMERI
1. Ridicari laterale cu ganterele din pozitia asezat 8×8
2. Ridicari prin fata cu ganterele din pozitia asezat 8×8
3. Ramat cu haltera („trageri” la barbie) 8×8
4. Impins cu haltera (anterior) 8×8
5. Ridicari („fluturari”) laterale din aplecat la 90 de grade 8×8
GAMBE
1. Cu haltera, din picioare 8×8
2. Din asezat, la aparat 8×8
PICIOARE (partea superioara)
1. Genuflexiuni 8×8 *
ABDOMEN
1. Sit-up 8×8
* Vince Gironda prefera, totusi, sa execute 8 serii a cate 20 de repetari la genuflexiuni.
ZIUA 3
SPATE
1. Tractiuni la bara, fata 8×8
2. Ramat cu doua gantere 8×8
3. Ramat din asezat la helcometru 8×8
4. Tractiuni la helcometru priza inversa 8×8
5. Indreptari cu bara 8×8

ZIUA 4
PICIOARE
1. Leg curl 8×8
2. Extensia picioarelor 8×8
3. Genuflexiuni 8×8
4. Hack squat (geno cu bara tinuta la spate) 8×8
5. Fandari cu bara 8×8
TRICEPS
1. Extensii la helcometru 8×8
2. Extensii cu haltera din culcat 8×8
3. Izolare, bustul la 90 de grade 8×8

Este un program care a cunoscut ulterior multiple derivari si teoretizari. E simplu si poate fi incercat de oricine. Mai greu e cu ritmul. Vince incerca sa-si incheie antrenamentul intr-un interval de 45 – 60 de minute.
Principiul sau era mult si repede.

Noiembrie 10, 2010

Cat trebuie sa dureze un antrenament?

by: D. B.
In general, se considera ca un bun antrenament dureaza intre 50 si 100 de minute. Se insista ca rezistenta organismului si concentarea nu au cum sa permita depasirea acestor termene. Mai mult, se recomanda cu insistenta intreruperea sesiunii de pregatire daca aceasta granita, de 100 de minute, e trecuta.
Fara sa-i contest pe acesti specialisti, trebuie sa remarc un lucru: marii campioni se antrenau / antreneaza cate 4 sau 5 ore. Zilnic! E vorba despre campioni din perioada in care doctorul Ziegler nu raspandise steroizii, dar si despre campioni mai recenti, care au admis ca se dopeaza, sau despre cei de azi – care nu vor recunoaste niciodata. Toti au adoptat aceeasi rutina, bazata pe antrenamentul zilnic, respectiv pe o durata de cel putin 4 ore.
Daca sunteti incepatori, nu incercati sa depasiti bariera celor 100 de minute. Insa, daca sunteti avansati si stiti ce faceti, incercati! Cautati-va limitele si s-au putea sa fiti extraordinar de surprinsi.

Noiembrie 8, 2010

Cele mai dure antrenamente: programul lui Vince Gironda (I)

Vince Gironda (1917 – 1997) a fost unul dintre aceia care, plecand de la ideile lui Grimek, si-a creionat propria varianta de antrenament. Mai accesibila, fara ca aceasta sa insemne ca sesiunile erau lejere. Deloc. Pauzele intre serii erau atat de mici incat Vince nici nu pleca de la aparat. Daca efectua impins din culcat, ramanea acolo, pana isi termina exercitiul, apeland la un partener de antrenament pentru modificarea incarcaturii! Isi incheia seria, respira adanc de 10 ori, apoi trecea la urmatoarea. „Pauzele trebuie sa fie de 15 – 30 de secunde”, explica italo-americanul.
Sistemul sau e cunoscut drept „8X8”, ceea ce insemna executarea a 8 serii de cate 8 repetari pentru fiecare exercitiu. Nu se antrena mereu asa, Gironda fiind unul dintre culturistii cu imaginatie, placandu-i sa experimenteze. A marturisit insa ca „8X8” i-a adus cele mai multe satisfactii. „Conduce cresterea fibrelor musculare in cel mai scurt timp posibil”, a spus Vince.
De ce am ales sa vorbim aici despre Gironda? Dincolo de faptul ca a fost, dupa razboi, unul dintre cei mai influenti antrenori de culturism, Lary Scott, Steinman ori Lou Ferrigno aflandu-se printre cei pregatiti de el, Vince a avut si o influenta enorma in teoretizare. Sistemul „5X5”, atat de in voga si azi, nu este decat o adaptare a acestui „8X8” propus de Vince Gironda.

Voi reveni, cat de curand, cu programul clasic de antrenament al lui Vince Gironda.

Octombrie 31, 2010

Doi barbati iesiti din comun: Grimek si Stanko

by: M. O.

In numeroase interviuri si articole, fostul mare campion John Grimek insista pe faptul ca se pregatea ore in sir, incluzand toate grupele musculare si insistand pe exercitii grele, cu haltera.

5 ore pe zi, toate grupele
Pentru cei mai multi dintre sportivii de azi, pare imposibil. Zilnic, 4 sau 5 ore, toate grupele! Greu de crezut, mai ales ca intre timp in epoca si-a facut loc ideea ca antrenamentul corect e cel fragmentat, cu doua, cel mult trei grupe antrenate la o singura sesiune.
Ei bine, recent s-a ajuns la concluzia ca Grimek este cel care a avut, macar in parte, dreptate. „Antrenamentul fragmentat pe parti ale corpului, antrenate in zile diferite, poate functiona doar in cazul atletilor care abuzeaza de produse farmaceutice. Pentru cei care se pregatesc natural, drumul corect este cel al antrenamentului pentru tot corpul la o singura sesiune, insistand pe exercitiile de baza. Este cea mai buna metoda, dar cei mai multi sunt prea orbiti de teorii ca sa vada adevarul”, spune Bob Whelan.
Un antrenament in care se insista pe genuflexiuni – lui Grimek nu-i placeau, dar le favoriza la in sedintele de pregatire – indreptari, impins din picioare cu bara (umeri) – va fi intotdeuana mai solicitant si va da rezultate. Castigul va fi cel in masa musculara, iar Grimek tocmai prin aceasta a impresionat.
O alta discutie, insa, e cea legata de recuperare. Azi se spune ca dupa un antrenament complet e nevoie de o pauza de cel putin doua zile. Whelan propune doua antrenamente la 7 zile sau chiar doua antrenamente la 10 zile.
Cum reusea Grimek, atunci, sa revina in sala zi dupa zi, reluandu-si o rutina ce pare azi imposibila? O explicatie ar fi ambitia sa iesita din comun. Alta, calitatile sale fizice, rezistenta sa naturala. O fi suficient?

Campionul care a invins orice piedica

Probabil ca da. Pentru a reusi in acele vremuri trebuia sa ai aceste atribute. Este relevant cazul lui Steve Stanko (foto), Mr. America in 1944 si Mr. Univers in 1947, un exemplu formidabil despre cat de departe se poate ajunge chiar si atunci cand soarta iti este potrivnica.
O feblita l-a transformat in invalid, insa Steve nu a cedat. Desi medicii i-au interzis sa faca efort fizic intens, Stanko mergea la sala in carje si efectua toata gama de exercitii posibila din pozitia culcat. In cele din urma, dupa luni de chin, a putut lucra din asezat si, in cele din urma, din picioare!
Ce caracter putea sa aiba un astfel de om? In 1938, cu cateva zile inainte de campionatele nationale de haltere ale SUA, Steve Stanko s-a taiat la mana cu un cutit. Adesea confectiona cu mana lui centuri de antrenament din fasii de piele. Lama a alunecat si i s-a oprit in palma. Taietura a fost oribila si a necesitat multe puncte de sutura. Participarea sa la concurs era imposibila, dar Stanko nu s-a lasat. In timpul competitiei, suturile s-au desfacut, iar rana a inceput sa sangereze abundent. Steve a umplut-o cu ghips si a continuat concursul. Nu numai ca a castigat, ci a stabilits[i un nou record national!
Stanko si Grimek s-au antrenat impreuna, la York. Au avut si un destin asemanator, pana la un punct. Ambii au inceput sa se pregatesca acasa pentru a castiga, ulterior, competitii nationale si internationale de haltere si culturism.

Octombrie 29, 2010

Zone de risc maxim

by: M. O.
Incheieturile sunt supuse riscului in cazul antrenamentelor cu greutati. Coatele si genunchii se resimt mai intai, adica zonele supuse celor mai mari tensiuni.
Trebuie spus ca, daca muschii pot fi antrenati, articulatiile, desi capata un plus de rezistenta, nu se pot transforma niciodata in cabluri de otel.
Cei care au suferit accidentari la cot sau la genunchi stiu cat de grea e revenirea. A preveni e intotdeauna mai simplu decat a vindeca. Solutiile sunt la indemana oricui. In afara de incalzire, astfel incat muschiul sa ajute articulatiile in perioada de efort maxim, solutia consta in alternarea antrenamentelor. O zi, pregatire pe impins, alta zi, pe tractiune.
Astfel, o zi de antrenament ar include umeri si piept, alaturi de omniprezentul abdomen. O alta zi, spate si bicepsi. Ziua a treia ar trebui rezervata unui antrenament de kettlebells sau unuia aerobic / cardio. Urmeaza tricepsi, picioare, abdomen. Apoi o zi de streatching si rutina se reia. Este un sistem perfect pentru home fitness, dar poate fi experimentat, fara probleme, si la sala.

Octombrie 28, 2010

Grupe prioritare in antrenamentul de acasa

by: M. O.

Teoria spune ca nu exista grupe prioritare si grupe neimportante. Totusi, avand ca exemplu antrenamentul de slabire, putem constata ca anumite grupe musculare au nevoie  sa primeasca o importanta sporita.
In ordine, acestea sunt: grupa picioarelor, grupa spatelui, grupa abdomenului, grupa umerilor. Bratele, cu cele trei grupe, bicepsi, tricepsi si antebrate, vin abia la final, dupa piept.
Asadar, grupa numarulul 1 ca importanta e cea a picioarelor. Exercitiile cerute de antrenarea acestei grupe sunt fundamentale, atat pentru constructie, cat si pentru rezistenta.
Genuflexiunile sunt de baza in antrenamentul cu greutati. Ajuta enorm la dezvoltarea masei slabe – musculare – din zona inferioara a corpului, dar implica si alte zone musculare, inclusiv spatele si abdomentul.
Fandarile anterioare. Au un rol decisiv in dezvoltarea musculaturii anterioare a piciorului, dar, ca si genuflexiunile, implica puternic spatele si abdomenul.
Fandarile laterale. Ofera un plus de elasticitare, pe langa avantajele descrise deja la exercitiul anterior.
Aplecarile cu bara (picioarele perfect intinse). Pe langa bicepsul femural, spatele si muschii oblici, alaturi de umeri si de brate, lucreaza intens la acest exercitiu. Ajuta enorm la inlaturarea stratului adipos din zonele laterale, dar si a celui de pe abdomen.
De ce e important sa dezvoltam masa musculara in curele de slabire? Pentru ca, am mai spus-o deja, muschii sunt motorul ce solicita intens combustibil. Iar acest combustibil, in cazul unei diete normale, nu este altul decat grasimea din corp. Nu exista cure de slabire eficiente in lipsa antrenamentului cu greutati! In acest tip de pregatire, corpul devine rapid un eficient consumator de resurse, asadar nu ocoliti halterele si ganterele!
Grupa muschilor spatelui. Se antreneaza, prioritar, prin indreptari cu bara si ramat cu bara. Tractiunile sunt excelente, dar necesita pregatire si, pe de alta parte, o bara de tractiuni nu se poate instala facil acasa. In cazul indreptarilor, alaturi de muschii spatelui intra in functiune majoritatea muschilor mari ai corpului. Este un exercitiu dificil, dar reprezinta, singur, un antrenament aproape complet. Rolul sau in slabire e fundamental. Ramatul ajuta mai mult la dezvoltarea si la izolarea dorsalilor, dar pentru o constructie fizica normala, acest exercitiu e, la randul sau, deosebit de important.
Antrenamentul pentru muschii abdominali, despre care voi vorbi succint, vine abia in esalonul secund ca importanta. Nu veti reusi niciodata sa slabiti daca veti face doar abdomene! Corpul trebuie transformat int-un consumator de grasimi in ansamblul sau.
Antrenamentul pentru piept – cu cele doua exercitii de baza, impins si fluturari cu ganterele, la care se pot adauga, fireste, o sumedenie de alte exercitii – ajuta la inlaturarea grasimii din zona pectorala. Antreneaza in acelasi timp muschii inimii (!). De asemenea, ajuta pe zona fruntala a umerilor si pe cea tricepsilor, unde startul adipos e de regula mult mai usor de inlaturat.
Nu evitati insa nici o grupa musculara. Un antrenament complet e cea mai buna cale pentru a va atinge cat mai rapid obiectivele.

Octombrie 26, 2010

Grimek. „Construit” acasa, slefuit la sala. Rezultat: campion

by: D. B.

Pentru un culturist care alege azi sa se antreneze curat, John Grimek (foto) este, poate, cel mai bun exemplu. Se spune azi ca e imposibil sa lucrezi acasa. Lipsesc motivatia si competitia, induse perfect de mediul de la sala, nu exista un partener de antrenament pe care sa mizezi la exercitiile fortate si nici „cei mari”, de la care sa „furi” meseria.
Ei bine, Grimek a inceput sa se antreneze tocmai acasa, folosind aparatele achizitionate de fratele sau, George. Acesta din urma era un mare fan al pregatirii fizice si a cheltuit o mica avere pe haltere, gantere si pe tot soiul de cabluri si extensoare. Nu rata nici un numar al revistelor de profil, iar juniorul John i-a calcat pe urme. Ambitios peste masura, John Grimek si-a structurat un program bazat pe exercitii de forta, ajungand la sesiuni ce depaseau un total de trei ore pe zi! „Nu am inceput sa ma antrenez ca sa arat bine, ci cu gandul sa castig forta”, avea sa marturiseaca, peste ani, supercampionul.
La 20 de ani, in 1929, a trimis primele fotografii revistelor de specialitate. Nu s-a limitat sa-si umfle muschii in fata aparatului foto, ci a ales cu grija decorul, terenul accidentat al zonei rurale din New Jersey, cu stanci si brazi pe fond, in vreme ce el isi etala fizicul fie ca indian, fie ca arcas ori sulitas.
Acestea i-au atras atentia lui Mark Berry, editor al Strength Magazine, care a decis sa se ocupe mai atent de tanarul Grimek. A fost sansa lui John, care a aparut in mai multe actiuni de promovare a revistei, dar si a lui Berry, ce nu de putine ori a fost acuzat ca l-a folosit pe cowboy-ul din New Jersey ca pe un cobai pentru teoriile sale.
In esenta, ca si Arnold mai tarziu, Berry credea ca prima grija a unui culturist ce tinteste performanta e sa castige cat mai multa masa musculara. David Chapman, unul dintre biografii lui Grimek, sustine ca John a ajuns de la aproximativ 58 de kilograme, inainte de a incepe antrenamentele cu haltere, la un 110, acesta cifra fiind atinsa sub controlul lui Berry. „Slefuita”, acesta masa musculara l-a dus pe Grimek la o greutate de 89 de kilograme in 1940, pentru 1,74 metri inatime, respectiv la un impresionant 47, 8 la brat!
Trebuie spus ca acele 58 de kilograme reprezinta greutatea adolescentului Grimek. Dupa criteriile epocii, un John Grimek adult si moderat activ, dar fara sa fie sportiv de performanta, ar fi trebuit sa aiba 74 de kilograme, la 1,74 metri. Fata de acesta cifra rezulta un castig de 36 de kilograme de muschi, in perioada sa maxima. Cifra este impresionanta. L-a si ajutat sa castige „Mister Olympia”.
Doctorul Ziegler nu pusese la punct Dianabolul, substanta magica a culturistilor de mai tarziu.