Posts tagged ‘sport’

Decembrie 2, 2014

Cuminti si devreme acasa, asa se vad tinerii din Romania. Studiu interesant publicat de MTS. Ce sport prefera si care sunt substantele de care se tem

De D.F.

Ministerul Tineretului si Sportului publica un interesant „Studiu sociologic cantitativ reprezentativ la nivelul tinerilor din Romania”. Cercetarea a fost realizata de Avangarde, studiul complet fiind publicat aici: http://mts.ro/noutati/participarea-tinerilor-la-activitati-sportive-studiu-sociologic-cantitativ-reprezentativ-la-nivelul-tinerilor-din-romania/.

Cei mai multi dintre respondenti s-au declarat multumiti si foarte multumiti de calitatea vietii, indicand, pe de alta parte, ca vizitele la medic au fost mai degraba de rutina. Au masini personale, mananca acasa – cei mai multi spun ca aici li se gateste zilnic -, dar nu evita nici restaurantele. Aleg de obicei mancarea sanatoasa. Nu au toti smartphon, dar sunt la curent cu noile tehnologii. Nu stau mult la TV, prefera Internetul si retelele de socializare, iar cei mai multi sustin ca merg la somn inainte de ora 23.00.

10369109_817222285005035_563543447117603892_n

foto: Simona Halep, varful sportiv al unei generatii

sursa: facebook

Activitatile fizice sunt o constanta a vietii tinerilor, dar cei care fac sport regulat, zilnic, reprezinta o minoriate. 46 la suta dintre respondenti au indicat ca fac miscare, mai mult sau mai putin organizat, in timpul liber. Unul din 10 merge la sala, 2 la suta cheltuie peste 200 de lei lunar pentru sport.

Sportul cel mai des practicat e fotbalul, dar multi si-ar dori sa aiba un acces mai facil la bazinele de inot.

Etnobotanicele si steroizii sunt considerate cele mai nocive substante. Majoritatea (53 la suta) nu a incercat niciodata gustul de tutun. Alcoolul devine tentant in special dupa 21 de ani, desi multi i-au incercat efectele inca de la varsta de 10 ani.

Inaltimea medie la barbati e de 1,76 cm, iar la femei 1,64. Cei mai multi se considera normoponderali, 74 la suta afirmand ca nu au tinut niciodata regim. Cei mai multi, 45 la suta, stiu ca sportul le poate mentine cel mai bine greutatea corporala sub control.

Un studiu interesant. Chiar foarte interesant pe alocuri, concluziile fiind usor de tras: tinerii apreciaza noile tehnologii, sunt ineteresati de sport, dar nu de performanta, si au notiuni bune de nutritie. Nu ar pleca din tara daca ar avea mai multe oportunitati!

Anunțuri
Octombrie 18, 2010

Sportul in stare de betie (IV). Cat alcool are voie sa consume un sportiv?

by: M. O.

Studiile medicale au aratat ca, desi exista si unele efecte benefice, alcoolul este in general toxic pentru sportivi. „Suta” de coniac aduce un aport de 124 kilocalorii, in vreme ce 330 de mililitri de bere, pe langa cele 146 kilocalorii, contin 13 grame de carbohidrati si urme de vitamina B. Un consum moderat de alcool (330 ml de bere sau 150 ml de vin sau 50 ml de tarie pe zi) are efecte benefice asupra sistemului cardiovascular.
La nivelul functiilor cerebrale, alcoolul actioneaza in doua etape. Prima faza duce la o stare de relaxare, chiar de dezinhibare. A doua, „faza rea”, se caracterizeaza prin nervozitate, agresivitate in multe cazuri, si lipsa de concentare.
Este emblematic cazul lui Lucien Gaudin (1886 – 1934, foto jfgajewski.free.fr), cel mai bun scrimer francez din prima parte a secolului trecut. Castigator al 4 medalii olimpice de aur, ultima in 1928, la 42 de ani!, de doua ori campion mondial si o data campion European, Gaudin era un alcoolic cu mari probleme de comportament. In 1928, la Olimpiada de la Amsterdam, francezul si-a atacat violent adversarul, iar meciul a fost intrerupt. Misterul s-a risipit dupa ce in vestiar s-a gasit o sticla de coniac goala. Gaudin exagerase cu „intaritoarele”. S-a retras in 1929, iar in 1934, pe fondul unei depresii severe, s-a sinucis.
Pentru cei care fac ocazional sport, alcoolul este recomandat, insa in cantitati moderate: un pahar sau doua de vin, o bere, 50 ml de tarie pe zi.
„Imbinarea activitatii fizice cu consumul ponderat de alcool este importanta, atat in scaderea riscului unei afectiuni cardiace, cat si in prelungirea sperantei de viata”, sustine prof. Morton Gronbaek de la Institutul Na]ional de Sanatate din Copenhaga, Danemarca. Studiul efectuat de echipa profesorului danez s-a intins pe doua decenii, iar rezultatele au fost publicate la inceputul anului 2008.
In cantitati mari, alcoolul afecteaza grav performanta intelectuala, dar si pe cea fizica. Scade capacitatea de coordonare, echilibrul si viteza de reactie. Se reduc rezistenta generala a organismului si forta musculara. Pe termen lung poate aparea dependenta, care compromite definitiv performanta sportiva.

Octombrie 12, 2010

Sportul in stare de betie (III)

by: D.B.

Au fost naivi cei care i-au administrat sulfat de stricnina lui Hicks? Nici vorba. Produsul se vinde si azi in farmacii avand urmatoarele indicatii: hipotensiune, tendinta de colaps vascular, alcoolism cronic, paralizie postdifterica, poliomielita, incontenenta urinara, astenii nervoase. E limpede ca, in cazul atletului, s-a urmarit incetinirea deshidratarii si pastrarea „in forja” a sistemelor circulator si muscular. Dar si anularea eventualelor efecte adverse ale alcoolului.
Sulfatul de stricnina fusese indelung folosit pe cai, de catre vizitiii postalioanelor din secolul al XIX-lea. Animalele alergau mai bine sI aveau o rezistenta mai buna. Insa rar ajungeau la batranete.
Avand actiune asupra celulei nervoase, atat din cortex, din maduva, cat si din sistemul periferic, stricnina induce o actiune tonica asupra musculaturii vaselor si a musculaturii in general. Prezenta alcoolului in combinatie e banala.

In cursele de ciclism din prima parte a secolului trecut, sportivii consumau frecvent coniac, sampanie si bere. Se miza pe faptul ca euforia indusa de alcool, ca si amfetaminele dupa al doilea razboi mondial, estompeaza durerea. Credinta era atat de adanc inradacinata in epoca incat, la cursele de anduranta, de tip maraton, portia ajungea la: o sticla de coniac, o jumatate de litru de sampanie si un litru si jumatate de bere! Fireste, refacerea era extrem de dificila.

Octombrie 10, 2010

Sportul in stare de betie (II)

by: M. O.

Un prim erou al sportului modern creat de halucinogene este britanicul Thomas Hicks (foto). In 1904, la St. Luis, Hicks a castigat aurul olimpic in proba de maraton, dupa o cursa bizara, in care a apelat la brandy amestecat cu sulfat de stricnina pentru a trece linia!
Timpul sau a fost unul modest: 3h28’53”, pe distata de 40 de kilometric, validate pentru acea cursa. Insa proba s-a desfasurat in conditii extrem de grele. Masinile si trasurile de insotire ridicau un praf gros, irespirabil, pe traseul care, in cea mai mare parte, nu era decat un drum de tara. In plus, terenul era deluros, cu urcusuri uneori abrupte, iar temperatura depasea 30 de grade Celsius.
Un alt competitor, Fred Lorz, a profitat pur si simplu de norii de praf si, dupa aproximativ 15 kilometri, a urcat intr-un vehicul de insotire. A coborat cu vreo 8 kilometri inainte de linia de sosire si a trecut-o primul, la mare distanta de Hicks, care, la kilometrul 35, se sufoca, lasand impresia ca se va prabusi inainte de-ai incheia cursa.
La un moment dat, Hicks s-a oprit. „Mi-e foarte rau”, le-a spus asistentilor sai atletul, care, pana atunci, consumase cateva doze de brandy amestecat cu sulfat de stricnina si albusuri de ou. O noua portie l-a pus din nou pe picioare, iar Hicks a trecut linia de sosire. S-a crezut castigator, dar, uluit, l-a vazut pe Lorz fotografiindu-se, ca invingator, cu Alice Roosevelt, fiica presedintelui american din acea vreme, Teddy Roosevelt. Ulterior, Lorz a fost descalificat dupa ce a marturisit singur ca trisase, iar Hicks si-a primit titlul, pe care, in pofida stimulentelor consumate, era convins ca-l merita.
Ca o curiozitate: in aceeasi cursa, pe locul 4 a sosit cubanezul Felix Carvajal, un postas care a facut din participarea sa la maraton o experienta agreabila. Pe traseu s-a oprit de cateva ori sa se odihneasca si, la un moment dat, pentru a lua masa. A mancat fara sa se grabeasca, dar, din pricina unor fructe mai putin proaspete, a fost afectat de diaree si popasurile urmatoare le-a facut in camp, pentru a-si usura stomacul.

Hicks nu a fost niciodata sanctionat si a fost mereu considerat un erou. Dar, chiar mai celebru decat Thomas Hicks a devenit, 16 ani mai tarziu Charles Paddock, un ofiter american, locotenent de artilerie in Primul Razboi Mondial, deja castigator la Jocurile Aliatilor tn 1919, cand s-a impus in probele de 100 si 200 de metri.
A facut-o si la Olimpiada de la Anvers (Belgia), la 100 de metri si la 4X100 de metri, folosind si el un stimulent special: lichiorul de cirese. Inainte de fiecare cursa, Paddock, isi turna cateva paharele, chiar la sfatul antrenorului sau. Americanul a ramas in istoria atletismului si pentru stilul ciudat in care finaliza cursele, printr-un salt lung pe ultimii metri. Pasionat de aeronautica, Paddock era convins ca, in aer, cistiga viteza.

Ca o coincidenta trista, atletul a murit in 1943 dupa ce s-a prabusit cu avionul in Alaska.
Medaliatul cu argint la 100 de metri, adica omul care a venit imediat dupa Paddock la Anvers, era un alt mare amator de lichior, Morris Kirksey. Colegi de echipa, Paddock Kirksey au ciocnit cate un paharel in vestiar si inaintea stafetei de 4X100 de metri, din care amandoi au facut parte, cursa castigata, de altfel, de americani.

Octombrie 9, 2010

Sportul in stare de betie (I)

by: M. O.

Initiator al competitiei „America’s Most Perfect Developed Man”, castigata, cum am vazut intr-o postare anterioara, de Treolar, a fost Bernard Mc Fadden (1868 – 1955). Nu a fost pasionat doar de exercitiul fizic, ci si de nutritie, elaborand excelente programe de alimentatie rationala, pentru sportivi si nu numai. A scris mult pe aceste teme si, precum Sandow, a fondat o revista, „Physical Culture”.

Spre deosebire de rivalul sau prusac, mult mai cunoscutul si simpaticul Eugene Sandow, Mc Fadden era inamicul tutunului si al alcoolului si milita, uneori pana la exagerare, pentru o viata strict sanatoasa. A fost instructor personal, dar si antrenor de wresling. A stiut sa atraga femeile spre sport, activitate considerata eminamente masculina in epoca. Succesul l-a ajutat sa deschida primul mare complex de cultura fizica din Statele Unite, „Physical Culture City”.

Cum a aparut acesta noua obsesie, legata de o viata sanatoasa si de un sport curat? Doar nu existau steroizii, amfetaminele, nici macat concentratele proteice, ca nu mai vorbim despre creatina!
Ei bine, dopingul, ca metoda de-a obtine rapid rezultate peste medie, aparuse deja, char daca formele pe care le avea erau, uneori, dintre cele mai ciudate.
Olimpiadele, revenite in voga dupa secole si la care participau, in teorie, cei mai buni sportivi din lume, erau terenul predilect de manifestare. Migratia masiva a dopingului spre alte competi]ii a inceput, practic, de aici.

Sigur, grecii antici se drogau cu ciuperci halucinogene sau mancau inainte de concursuri cantitati uriase de carne, de multe ori asenozanta cu ingrediente stranii, precum inima de om! Sunt insa practici mai degraba legate de misticism si de religie, de credinta ca a-ti consuma adversarul transfera in corpul tau puterea vitala a acestuia. Antropologia culturala explica mai bine aceste lucruri. Vikingii si razboinicii Evului Mediu aveau si ei stupefiantele lor, menite sa-I faca salbatici sI invincibili in razboi, dar asta are o legatura abia colaterala cu sportul.

Peste secole, in sportul modern, lucrurile stau cu totul altfel. Practicile religios-oculte sunt lasate la o parte, din moment ce medicina face magia posibila. Au ramas intr-un plan secund halucinogenele primare, inlocuite de cocaina sau heroina, utilizate inca din secolul al XIX-lea, cand, se pare, nici un atlet de top nu omitea sa le includa, legal o vreme, pe lista sa de pregatire a competetiilor! Tot atunci a inceput era stupefiantelor pentru muschi, artere si inima, nu pentru minte. In 1865, un inotator dopat a fost exclus dintr-o proba, la Amsterdam, iar in 1886 ciclistul galez Arthur Linton (foto) a murit dupa ce s-a dopat cu trimetil in cursa Paris – Bordeaux.

Septembrie 28, 2010

Diete sofisticate? Nu. Bun simt!

by: D. B.

Care sunt ingredientele pentru o slabire accentuata, dar sanatoasa?
Le stie oricine: miscare si dieta. In privinta genului de sport, as merge pe fitness. O sarma, indoita de mai multe ori, cedeaza. Asa se intampla si cu grasimea. Pusa sub presiune, pe aceeasi suprafata (izolare), cedeaza.

Durata sesiunii zilnice – da, zilnice! – de miscare nu trebuie sa fie sub 40 de minute, dar nici sa depaseasca70 de minute. Din care, 20 de minute pot fi de exercitii cardio.

Legat de dieta, e si mai simplu: nu va indopati. Puteti manca orice, daca vegetalele depasesc ca si pondere produsele de origine animala. De pilda, la 100 de grame de carne adaugati 150 de grame de salata asortata. Nu mancati niciodata pana simtiti ca va crapa stomacul. Scaderea in greutate survine mai rapid daca mergeti pe un regim 80 la suta vegetale, 20 la suta carne. Evitati, insa mezelurile. De orice fel. Si cascavalul, branza topita si branza de burduf. Telemeaua, chiar daca la randul sau are un continut ridicat de grasimi, e mai usor de asimilat.

Cu ce autoritate va dau sfaturile acestea? Cu cea a a unui om care a slabit, astfel, peste 20 de kilograme intr-un an! Bine, sportul a fost de 80 de minute zilnic, iar dieta una bazata pe vegetale, 80 la suta, si, fireste, hipocalorica.

Etichete: , ,